La intrarea în biserică se păstrează pisania care are următorul conţinut:     “Întru slava, cinstea, marea cuviinţă a celui în Treime lăudat, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi al doilea în cinstea, lauda şi prea fala a sfântului cinstitului Înainte Mergătorului şi Botezătorului Ioan, întru cinstea naşterii sale, ridicatu-s-au dintru temelie acest sfânt locaş şi s-au înfrumuseţat cu zugrăveli, precum de noi s-au găsit, de d(umnealor) întru fericire ctitori hagi Cârstea şi chir Damian din Râmnic, căruia locaş întru odihnă şi veşnică pomenire a lor şi a familiei lor şi a nepoţilor domniei lor şi moşioara din prejur i-a cumpărat şi cu odoare sfinte l-au înzestrat în viaţă de monahi l-au aşezat, asigurându-i viaţa de sine stăpânitoare. Nu este supus sau închinat la niciuna din mănăstiri caru din dumnezeiesc năstav au săvârşit aceasta în zilele domniei sale lui Vodă Nicolae Mavrogheuş şi a prea sfinţiei Sale Părintele Mitropolit a toată Unhrovlahia Chiriu Chir Neofit, cu binecuvântarea prea sfinţiei sale Părintele episcop de Râmnic Noul Severin Chiriu Chir Filaret la anul de la zidirea lumii 1763.
     Dar după mâhnicioasele vremi rămânând schitul văduv de cuvioasa petrecere a monahilor, blagoslovitul ctitor Gheorghe Iovipale şi nepot pomenitului Hagii Cârstea, temându-se că schitul rămâne între cele de pustiire, nu puţină mâhnire ave. Iar la anul 1845 din grija Domnului s-au aflat părintele Acachie de la sfânta mănăstire Cernica, caruia d-l pomenitulu ctitor I-a dat sfântul locaş cu toată cuprinderea lui atâta în viaţă, cât şi după moarte, ori pe cine va avea a îndestula şi potrivind la petrecerea dintr-ai săi ucenici, pe acela să-l puie ca urmaş soborului năstavnic. Aşadar întru acest fel au pus pomenitul stareţ cu ai săi ucenici tot felul de strădabnică osteneală, căci lângă cea mare lipsă ce era de biserici odoare, nici tinda nu era, ci numai stâlpi. Iar acum cu ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria şi ale Sfântului Ioan Botezătorul, prin noi smeriţii şi netrebnicii, adăugându-se atât bisericeşti odoare, cât şi cele din sforă, după ce s-au isprăvit tinda bisericii înfrumuseţându-se cu zugrăvire în ce chip se vede, în zilele domniei sale binecredinciosului domn a toată Ţara Românească Io Gheorgu Dimitrie Bibescu, preînnoitorul domneştei mănăstiri în vremea prea sfinţitului arhipăstor a toată Ţara Românească D.D. Neofit, în zilele noului al Severin Valahiei mici Chiriu Chir Nifon vicarul sfintei Mitropolii la anul de la facerea lumii 7366, iar de la mântuirea lumii Hristos Domnul 1848 iunie 10”.