| Copyright 2006 - Webmaster |
|
Policarp, primul stareţ al Mănăstirii Frăsinei este cunoscut ca fiind un om cu viaţă sfântă şi experienţă duhovnicească dobândită la Sfântul Munte. Policarp Nisipeanu descinde dintr-o familie nobilă din Ocnele Mari. Încă de mic a simţit chemarea pentru o viaţă deosebită. Paşii îi sunt îndreptaţi către Mănăstirea Cernica, fiind primul ucenic al Sfântului Calinic. Împreună cu acesta va face o călătorie la Muntele Athos unde va rămâne până când Sfântul Calinic îl va chema pentru a-l pune stareţ la noua sa ctitorie. El este numit stareţ în anul 1864 aşa cum reiese şi din zapisul de la 2 decembrie 1864: “Zapis. Prin care subsemnatul încredinţez prin aceasta pe sfinţia Sa Părintele Policarp stareţ al sf. Schit Frăsinei”. Tot Policarp este stareţ şi în 1873 când primăria din Râmnicu Vâlcea anunţa printr-o scrisoare arendarea tipografiei. Data morţii lui Policarp nu se cunoaşte. Se ştie doar că a murit la vârsta de 75 de ani, fiind îngropat lângă biserica mare. După 7 ani osemintele au fost mutate la schitul vechi. În timpul lui, obştea era destul de scăzută ca număr din cauza pravilei grele pe care stareţul Policarp o îndeplinea cu stricteţe.
Silvestru Ieroschimonahul era de origine din Bucureşti. Nu se cunoaşte data alegerii lui ca stareţ la Mănăstirea Frăsinei. Sfântul Calinic intenţionase să-l pună stareţ încă din 1863 aşa cum rezultă din scrisoarea datată 10 mai 1863: “Calinic, cu mila lui Dumnezeu episcop al Râmnicului. Dăm smerenia noastră această carte cuviosului ieromonah Silvestru, cu metania din Sf. M-tire Cernica ce a venit acum de la sfintele locuri pe care după chibzuirea ce au făcut a-l orândui stareţ al sf. Schit Frăsinei…”. Silvestru nu primeşte stăreţia întrucât era ucenic al lui Policarp şi din respect, cedează în favoarea lui. Nu se ştie precis când primeşte stăreţia, însă la 4 mai 1881 este superiorul mănăstirii. El era hirotonit preot în Athos. Silvestru Ieroschimonahul moare la 1898.
Porfirie Bucurescu, originar din
Câmpulung Muscel, se trăgea dintr-o familie de ţărani evlavioşi,
cu mulţi copii. La botez primeşte numele de Petru. Este adus la
Mănăstirea Frăsinei de către Lavrentie Ieromonahul, în timpul
stareţului Policarp. Învaţă carte în mănăstire având ca
învăţător pe stareţul Policarp care se îngrijeşte de educaţia
lui aşa cum rezultă şi din zapisul încheiat între stareţ şi
tatăl lui Porfirie. Este ales stareţ
al Mănăstirii Frăsinei în anul 1898 după moartea
lui Silvestru. Se spune despre el că era “mic de statură,
pupular la vorbă şi isteţ la minte”. În timpul stăreţiei lui
mănăstirea cunoaşte o mare înflorire atât materială cât şi
spirituală. Se construiesc case şi dependinţe. Numărul
călugărilor creşte pînă la 70. Toţi călugării erau foarte
nevoitori şi ascultători de poruncile stareţului şi supuşi
legământului. Viaţa duhovnicească era foarte bine echilibrată,
desfăşurându-se în cele două direcţii: rugăciune şi muncă.
Odată cu venirea episcopului Gherasim Safirim se deschide
posibilitatea de studiu pentru călugări. Mănăstirea are acum o
bibliotecă monumentală în care erau înglobate atât cărţile
episcopului cât şi alte achizitii din publicaţiile vremii.
Călugării practicau intens rugăciunea de tip isihast. Un exemplu
din această perioadă era însuşi stareţul, dar şi renumitul
duhovnic Silvestru Florescu. Din această perioadă biblioteca se
îmbogăţeşte cu nenumărate manuscrise. Sunt copiate cărţi
întregi, într-o caligrafie ireproşabilă, cu multe miniaturi şi
vinete. Porfirie moare la 1927 regretat de tot soborul.
Simion Combei este cunoscut ca o figură patriarhală şi cu o voce de privighetoare. Este ales stareţ al Mănăstirii Frăsinei după moartea lui Porfirie în 1927. Activitatea lui este legată de o seamă de realizări pe plan administrativ. În timpul lui se ridică ateliere şi construcţii pentru monahi. Se retrage din stăreţie, rămânând ca slujitor pensionar în mănăstire. Moare în anul 1978 la vârsta de 84 de ani.
David Glăvan a fost stareţ la Mănăstirea Frăsinei pentru o scurtă perioadă de timp după care a fost ales exarh al Sfintelor Mănăstiri din eparhia Râmnicului şi Argeşului.
Arhimandritul Neonil Ştefan conduce obştea monahală din 1961. Spirit practic, acesta a dus Mănăstirea Frăsinei la o înflorire pe care nu a avut-o niciodată. Bun administrator şi om de acţiune care nu se lasă învins niciodată, stareţul Neonil a condus mănăstirea din perioada grea de după război şi până astăzi cu o mare competenţă. Este un tradiţionalist de exceptie cu vădite aptitudini călugăreşti. Pravilist prin deprindere, ţine cu rigurozitate regulile monahale impuse de Sfântul Calinic. Sub stăreţia Sfinţiei Sale, prin diferite renovări, mănăstirea a dobândit o nouă înfăţişare. Numărul călugărilor doritori de linişte şi rugăciune, la început foarte mic, a crescut.
